O bunătate ce se-mparte și-ajunge tuturor întreagă
E bunătatea ce întreagă și mie, Tată, mi-o păstrezi...
O bunătate infinită pe veci de Tine mă mai leagă,
Prin Harul infinit, cu care eterna noapte-mi luminezi...

Eu osândit am fost la moarte de firea mea așa de veche,
De urâțimea ei amară, cea Ta Frum'sețe o ardea...
Da-n bunătatea infinită ce-n veci nu-și va găsi pereche,
Mi-ai dat și mie Duhul Slavei, să port în mine Firea Ta... !

Și-acum aștepți și de la mine să-mpart oricui o bunătate
Ca bunătatea ce întreagă și mie, Tată, mi-o păstrezi...
În mine și în alții, Tată, să însetez după Dreptate,
Dar să iubesc pe toți cu Harul cu care, Tată, mă dezmierzi...

O, Dulce Tată, Tu-mi ești Tată... Și cât de dulce Ți-e iertarea...
Și cât de dulce este Harul pe-a Tale buze ce-i turnat...
Și cum îmi clocotește-n suflet spre-a Ta Ființă adorarea,
Când mă-nfior de Frumusețea deplin ce-n Tine am aflat... !

27 Februarie 2025